În principiu, orice român din mediul rural ştie cum se face ţuica şi pălinca pentru că de regulă o fac la ei în gospodărie anual. Dacă nu o fac, cel puţin văd la ceilalţi.
Strict legat de principiile de producţie, singura diferenţă între ţuică şi pălincă e aceea că cea din urmă este distilată de mai multe ori pentru a fi mai tare.
Paşii pentru a face ţuică şi pălincă sunt următorii.
După ce sunt culese fuctele se lasă o perioadă la fermentare. Perioadă de fermentare diferă de la caz la caz, după reţeta fiecăruia. În principiu, cu cât e mai cald afară, cu atât se scurtează şi perioada de fermentare.
Următorul pas constă în distilarea fructelor fermentate, numite decoct.
Fructele fermentate sunt încarcate într-un vas de cupru, numit în anumite zone cazan, care este pus pe foc. Scopul e acela de a obţine aburi. Aburii respectivi ies din cazan printr-o ţeavă, tot din cupru, care trece ulterior prin apă rece pentru a transforma aburii în lichid. Lichidul respectiv nu e altceva decât ţuica sau pălinca.
Primii litri de ţuică au o concentraţie mai mare. Cu cât se obţine mai multă ţuică, cu atât e mai slabă. Nu există o durată exactă a timpului de distilare.
